Ce bucurii marunte din viata de zi cu zi va fac sa va simtiti fericiti? Redactorii revistei "Formula As", la ora marturisirilor.
Bogdan Lupescu
Terasa rosie
Coltul unui bloc cu unsprezece etaje, acoperit pe de-a-ntregul cu iedera. Prima imagine ce-mi apare dimineata, indepartata, in fereastra apartamentului meu. Sunt multe blocuri uriase acolo, aliniate solemn pe soseaua asurzitoare. Dar nici unul nu e ca acesta "al meu", imbracat de sus pana jos in iedera verde. Vrejii napadesc ferestrele oamenilor. Un perete imens, cu geamuri scaldate de soare, inconjurate de ierburi salbatice. Imi place sa privesc, cu coatele rezemate pe pervaz. Un drum coteste pe langa coltul acestui bloc "paduros", pierzandu-se printre niste arbori cu frunze sticloase, in care canta pasari. La capatul drumului, sub cupola unui castan batran, e o terasa cu scaune rosii. De multe ori cand scriu, ma uit pe geam si-mi inchipui ca pot cobori la terasa aceea, c-as putea sta tolanit indelung pe un scaun rosu, c-un pahar in fata, la soare. Dar eu cobor foarte rar. Insa oamenii pe care-i vad acolo, tihniti, sub castanul cu flori ca niste piramide albe, fac parte parca din viata mea. Prezenta lor acolo imi da o stare de bine. Seara, in cele patru colturi ale terasei se aprind felinare. Rosul scaunelor lumineaza in noapte, printre ramurile stravezii. O terasa magica. Privesc de la etaj spre luminile acelea si ma simt bine. Nu e prea tarziu, oamenii sunt inca acolo. Vorbesc intre ei si, uneori, canta romante. Sunt fericit ca sunt acasa, in cartierul meu.
Sa-nvat a privi toate intamplarile din jur. Sa nu merg doar cu capul in pamant. O mica plimbare prin cartier imi furnizeaza miracole. O batrana cu chip senin pune flori pe doi metri patrati de brazda din fata balconului ei de la parter. Migaleste la radacini ore in sir. Smulge iarba si o indeasa in buzunarele sortului.
