Patru lăcaşuri din judeţul Dolj au statut de mănăstire, deşi nu îndeplinesc nicio normă canonică. Pentru ele, Mitropolia Olteniei încasează bani grei Nouă mănăstiri. Atâtea Patru lăcaşuri din judeţul Dolj au statut de mănăstire, deşi nu îndeplinesc nicio normă canonică. Pentru ele, Mitropolia Olteniei încasează bani grei Nouă mănăstiri. Atâtea aşezăminte monahale spune Mitropolitul Olteniei, Teofan Savu, că păstoreşte. Pentru cele nouă obşti monahale şi pentru angajaţii lor, mitropolia primeşte sume de ordinul milioanelor de la bugetul de stat şi din donaţii. Patru dintre lăcaşuri sunt însă simple biserici sau, şi mai grav, clădiri obişnuite ce adăpostesc pivniţele cu băuturi ale Mitropoliei Olteniei! Conform Legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române, apărute la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR în 2003, o mănăstire trebuie să cuprindă o biserică, chilii, case de oaspeţi, bibliotecă, muzeu şi să fie persoană juridică de drept public. În plus, pe lângă stareţ, ea trebuie să mai adăpostească şi un număr de călugări sau călugăriţe, din rândul cărora se aleg economul, casie-rul, egumenul şi alţi responsabili cu diverse treburi interne în sânul obştii aşezământului. Fără ca aceste condiţii să fie îndeplinite, din punct de vedere canonic nu poate fi vorba de o mănăstire. Statutul BOR, încălcat cu voioşie În ciuda acestor Legiuiri din Statutul BOR, Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, menţine la statutul de mănăstiri patru aşezăminte care nu îndeplinesc sub nicio formă aceste cerinţe: Mănăstirea Bucovăţul Vechi - care este de fapt actualul Seminar Teologic - al cărei stareţ este Vasile Prescure, Schitul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, în fapt podgoriile Arhiepiscopiei Craiova, care este condus de stareţul Grigore Sandu, Mănăstirea Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir, în realitate Catedrala Ortodoxă din Craiova - în fruntea căreia se află Arhima