Nu demult, o angajata a unei importante firme de avocatura, firma care, se ocupa, printre altele, si de litigii de munca, a murit in urma extenuarii.

Cel putin asa spun prietenii, colegii, rudele si, cu o jumatate de gura, inspectia muncii. Care a constatat ca firma cu pricina accepta ca salariatii, cum se spune, sa lucreze pana adorm cu capul pe strung. Plateau orele suplimentare, dar aveau si pretentii. Se pare ca salariatii firmei cu pricina munceau zi-lumina, cum nu s-a mai muncit in Romania decat in baladele proletcultiste. Acest efort depus zi de zi, alaturi de sanatatea ei, oricum subrezita de anorexie si o deficienta cardiaca, au facut ca salariata sa nu mai reziste.

Reactiile imediate ale presei au fost de infierare a firmelor transnationale care ar fi importat nu doar salbatice metode de lucru, dar si cinismul insangerat al capitalismului de jungla. Romanii, care o tin din concediu in concediu si aduna zeci de libere anual, pe langa sfantul sfarsit de saptamana care incepe, traditional, de joi, au protestat vehement impotriva cruzimii barbarilor tirani, care au reinstaurat oranduirea cea crunta si nedreapta a sclavajului la locul de munca. Nu e de mirare ca tara, in care se aduna anual milioane de zile de concediu medical, unde sute de mii de oameni s-au pensionat ori se pregatesc sa se pensioneze anticipat pe motive de multe ori inventate, o tara unde orice program de restructurare, care presupune sume consistente pentru cei care accepta sa fie disponibilizati, goleste organigramele, pe scurt, tara europeana cu cea mai mare cantitate de huzur si lene pe cap de locuitor se intreaba consternata cum se poate muri din munca.

Nici nu incepuse bine inspectia muncii ca in discutie a intervenit si noul ministru al muncii, confirmand dictonul ca tacerea e de aur. El a afirmat ca inspectorii de munca ar fi mituiti sa inchida ochii la excesele p