Articolul prin care a fost modificata Legea referendumului, desi catalogat ca fiind constitutional, e o prostie juridica si un nonsens.

Daca asezam articolul modificat din Legea referendumului la locul sau si citim legea de la cap la coada, vedem ca ceea ce au facut parlamentarii nu e nici ilegal, nici neconstitutional, si probabil ca nici nu ingrasa. E doar o uriasa prostie juridica si un nonsens. Iata de ce.

Legea referendumului incepe cu un set de dispozitii generale, in care sint definite tipurile de referendum - national si local - si sint enuntate domeniile care pot constitui subiect de referendum national: modificarea Constitutiei, demiterea presedintelui si probleme de interes national.

Partea de dispozitii generale se incheie cu alineatul 2 al articolului 5, in care se fixeaza conditia de valabilitate a oricarui tip de referendum: sa vina la vot macar jumatate plus unu dintre cetatenii inscrisi pe liste.

Urmeaza apoi dispozitii specifice fiecarui tip de referendum, cu precizari exprese referitoare la modul de evaluare a rezultatelor.

Pina acum, la referendumul pentru demiterea presedintelui era stipulat, in articolul 10, ca pentru validare trebuie sa voteze „DA“ jumatate plus unu dintre cei inscrisi pe liste, in vreme ce la celelalte doua tipuri era suficienta majoritatea celor care au venit la vot. In noua formulare, acest articol 10 arata asa: „Prin derogare de la art. 5 alin.

2, demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate (...)“.

Observam insa ca sintagma „prin derogare de la art. 5 alin. 2“ nu modifica articolul 10, cel referitor la evaluarea rezultatului, ci isi propune sa altereze conditia de valabilitate a acestui tip de referendum. Numai ca nu o face pina la capat: intentia derogatorie, anuntata prin sintagma „p