Anul acesta se implineste o jumatate de veac de la moartea lui Constantin Brancusi.

Taranul nascut in Gorj, la Hobita, sub culmile inalte ale Parangului, a murit la Paris, celebrat ca un rege: sub dalta lui, sculptura moderna invatase sa zboare spre cer. Era in 16 martie 1957, o primavara inflorita si insorita, pe care Brancusi o parasea cu inima trista, pentru ca nu se putea intoarce acasa, in tara lui ocupata de comunisti. O tara pe care n-a parasit-o, de fapt, niciodata, conservandu-i tiparul in atelierul lui taranesc din Paris, in stilul lui de viata, in hainele de canepa inalbita pe care le purta cu orgoliu nobiliar, in mancarurile oltenesti pe care le gatea in oale de lut. Si, mai ales, in arta lui geniala, sprijinita pe-un stalp de lemn, stalpul casei sale parintesti din Hobita, pe care l-a transformat intr-o coloana a infinitului. Uitat acasa, in Romania, celebrat de autoritatile culturale doar la date aniversare, Brancusi a devenit o glorie asumata a culturii franceze, care a facut din el un simbol. Una din sculpturile sale troneaza chiar in biroul primarului celebrei capitale a Frantei, alaturi de steagul national.

Prezent in cele mai mari muzee din lume, considerat drept cel mai mare sculptor al secolului trecut, actualitatea lui Brancusi poate fi constatata si in ecourile internationale iscate de celebrarea celor 50 de ani trecuti de la moartea sa. Printre primele manifestari de rasunet s-a aflat cea organizata pe 14 aprilie, la Lisabona, in amfiteatrul Galeriei Municipale "Orlando Ribeiro", unde a fost vizionat in premiera absoluta filmul documentar "Brancusi", realizat de Cornel Mihalache (filmul este inclus in Enciclopedia Virtuala "Constantin Brancusi", conceputa de Societatea Culturala Noesis, sub patronajul Unesco). Despre uriasa importanta a sculptorului roman a vorbit, cu acest prilej, directorul Miscarii de arta contemporana din