Tocmai fusese primit în Academia Franceză. N-a mai apucat să ţină discursul de recepţie: François Furet a murit acum zece ani, lăsînd în urmă cărţi fundamentale pentru istoriografia modernă. Au apărut în 2007 (Furet ar fi împlinit 80 de ani) noi ediţii, grupînd textele după criteriul tematic. S-a retipărit Dicţionarul critic al Revoluţiei franceze, scris în colaborare cu Mona Ozouf. Sub titlul A gîndi secolul XX, Colecţia "Bouquins" reuneşte Trecutul unei iluzii, Fascism şi comunism precum şi articole din presă. Revista Commentaire (nr. 117, primăvara 2007) îi consacră două studii semnate de Mona Ozouf şi Pierre Hassner.
Cărţile lui despre Revoluţie au însemnat ruptura cu tradiţia marxistă ce a dominat multă vreme, inclusiv la Sorbona (prin Albert Soboul şi Michel Vovelle), arătînd că germenii Terorii existau deja în 1789. Prin Trecutul unei iluzii (1995) Furet a dat o excepţională radiografie a comunismului, de la "pasiunea revoluţionară" iniţială pînă la "începutul sfîrşitului". Cartea îl plasează pe Furet printre marii istorici ai utopiei comuniste, Aron, Revel, Malia, Conquest, Annie Kriegel, pregătind terenul pentru apariţia sintezei realizate sub conducerea lui Stéphane Courtois, Cartea neagră a comunismului. Pentru Furet, nazismul şi comunismul sînt cele două teribile totalitarisme ale secolului al XX-lea, Hitler şi Stalin urmărind acelaşi ţel, distrugerea a ceea ce este mai nobil în fiinţa umană - instinctul de libertate.
De la apariţie, Trecutul unei iluzii a stîrnit şi reacţii polemice, venind mai cu seamă din partea acelora care fie nu sînt de acord cu punerea în paralel a nazismului şi a comunismului, fie continuă să creadă în valabilitatea şi "puritatea" utopiei comuniste. Nu e de mirare fiindcă ştim cum au fost întîmpinate şi cercetările lui Stéphane Courtois. E curios însă să regăsim astăzi, la doisprezece ani de la publicarea cărţii,
