- un puzzle german -

Ce legătură există între cubul negru amplasat în faţa Galeriei de Artă a oraşului Hamburg în prelungirea unei expoziţii omagiale dedicate "pătratelor negre" pictate de Malevici la început de secol XX, între expoziţia de la Düsseldorf, unde acelaşi artist expune un complex ambiental "inspirat" de imagini de la centrul de detenţie de la Guantanamo, între coperta unui număr al revistei Der Spiegel care anunţă o lentă "islamizare a Germaniei" şi între un mic urs polar născut la Grădina Zoologică din Berlin, devenit în cel mai scurt răstimp, dar la fel de trecător, răsfăţatul naţiunii şi a mass-media? Nici una, la prima vedere. Şi totuşi, "piesele" disparate fac parte dintr-un puzzle al realităţii germane. Ele se îmbină pe cartonul actualităţii, configurînd o imagine fragmentară în care neliniştile, angoasele şi complexele colective, adesea şi de natură identitară, se lasă desluşite cu suficientă claritate, în pofida naturii provocatoare, aleatorii sau derutante a discursurilor care le "acoperă".

Cum a reapărut autocenzura

Să ne oprim pe rînd asupra acestor "piese". În plan mimetic, "Cubul negru", realizat de artistul Gregor Schneider, ar putea trece şi drept o "clonă" a Kaabei, monumentul sfînt al musulmanilor, dimensiunile celor două obiecte fiind cvasi-identice. Instalat pe un soclu alb în faţa Galeriei de Artă din oraşul hanseat, "obiectul" se doreşte şi o replică în spaţiu dată legendarului pătrat la fel de întunecat aşternut pe pînză în mai multe variante de suprematistul Kazimir Malevici. Remorcarea "sculpturii" lui Gregor Schneider la creaţia avangardistului rus ar fi trebuit să smulgă controversatul cub negru din vîltoarea dezbaterilor şi polemicilor politico-religioase şi a relaţiilor cu lumea islamică, pe care le-a declanşat, şi să-l relanseze pe orbita artei. Din mai multe motive, manevra nu şi-a atins decît în parte