- Diverse - nr. 85 / 7 Mai, 2007 In spatiul expozitional al Galeriilor de arta de la parterul Palatului Culturii, in urma cu doua saptamani, in prezenta unui public extrem de numeros, a fost lansat albumul "MARCEL LUPSE - UN PICTOR", semnat DAN HAULICA, MIRCEA OLIV, ALEXANDRU MIRCEA si aparut in conditii grafice exceptionale la Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2007, cu sprijinul generos al lui Georg Lecca. Asa cum promiteam la vremea evenimentului, splendidului moment al intalnirii ii consacram aceasta pagina. Redam, in cele ce urmeaza, extrase din prezentarea criticului de arta Dan Haulica DAN HAULICA Intaiul prilej de a-l cunoaste pe Marcel Lupse mi-l vadise volubil si vital, cu trupul lui mare parca razbind neabatut din ceata oricaror griji posomorate. In hazul omului, in placerea povestii, care pe buzele lui isi lua fara oprire avant, sprintar si totusi miezos, imi placea sa ghicesc o spita robusta, la adapost de pedanterii si emfaza. Palaria din atatea autoportrete, in loc sa-l rostuiasca aferat, mi se parea si ea, nazdravan detectivistica, coborand vartos peste ochi, un instrument care sa ascunda rezerve necanonice de pitoresc: o sotie, oarecum, pe placul unui modern Till Buhoglinda transilvan. Daca-l numesc astfel, purtandu-l dincolo de exiguitatea atelierului si de orice prezumtie doctorala, e pentru ca savoarea lui facetioasa nu reneaga farmecul concret al dialectului. De aceea mi-a venit in minte pana cea repede a poetului nascut in Alamorul Sibiului, voioasa lunecare a versurilor pretutindeni raspandite, pana in creierul muntilor, de un Ioan Barac vehiculand trepidant inchipuiri prolifice, la incepatura ardeleana a fictiunii literare. Cu cateva decenii inaintea flamandului De Coster, care avea sa definitiveze major o evolutie de cateva secole, cartea poporala a transilvanului nostru, aparuta la Brasov, in 1840, prelucra aventurile proprii eroului duhlin, f