Campania pentru referendum se desfasoara in forta. Un referendum trist, care nu dovedeste nimic altceva decat gradul de inapoiere al clasei noastre politice. Politicienii romani pot fi caracterizati oricum, dar numai vizionari nu. Nu ma gandesc la cine stie ce previziuni asupra viitorului indepartat al tarii pe care se lupta sa o guverneze, nu. Macar la urmatorii cativa ani, hai cinci, ca majoritatea au prins cincinalele, fie ele si "in patru ani si jumatate". Au trebuit sa treaca 17 ani, sa fim deja intrati in Uniunea Europeana, ca un guvern sa-si dea seama ca ne trebuie urgent infrastructura, ca trebuie construite urgent autostrazile mereu amanate in acesti 17 ani. Dar poate ca asta nici nu vine din cine stie ce proiect viitor asupra Romaniei, ci din convingerea ca se pot scoate bani buni in jurul acestor autostrazi care, daca ne luam dupa declaratiile recente ale oficialilor guvernamentali, vor brazda tara noastra. In acest timp, trenurile s-au modernizat, rapidelor li se spune InterCity, dar circula cu vitezele de acum 40 de ani ale acceleratelor, pentru ca terasamentele sunt aceleasi de atunci. Poti sa-ti iei un bilet la vagonul "business", dar tot cu viteza melcului ai sa inaintezi in, altfel luxosul, vagon. Am dat doar doua exemple de care se ciocneste omul care se misca prin Romania.
In toti cei 17 ani scursi de la revolutie incoace unicul proiect al politicienilor a fost intrarea in structurile euroatlantice si in UE. Acum, ca proiectul s-a realizat, asa cum s-a realizat, nimeni nu mai stie incotro sa se indrepte. Suntem, cumva, in situatia generatiei de dupa 1918, care nu mai avea un proiect national, din moment ce marea unire se realizase. Atunci au aparut miscarile de extrema dreapta care au facut atata rau Romaniei, a aparut asasinatul politic prestat de legionari, au aparut aliantele impotriva naturii, dictatura regala si apoi aceea a lui Ion Anton
