Aparitia jurnalelor online la mijlocul anilor \'90 si avantul luat de blog-uri in noul mileniu a nascut multe intrebari printre conservatori, mai ales la inceput. Ce este atat de interesant in ce a facut X astazi? De ce ar trebui sa conteze parerea lui Y despre situatia politica cand avem comentatori recunoscuti? Timpul a dovedit insa ca acestea sunt retete de succes, comunicarea intrand acum intr-o noua etapa
Voyeurismul este cuvantul de ordine astazi printre membrii retelelor sociale. Site-urile precum MySpace au fost doar deschizatoare de drumuri, retelele sociale extinzandu-se incet, incet in domeniul telefoniei mobile. Evident, serviciile sunt disponibile si online, dar telefoanele mobile reprezinta un catalizator al comunicarii.
Daca retelele sociale reprezentau la inceput doar comunitati formate din mai multe grupuri ai caror membrii se cunosteau intre ei, comunicarea este astazi singurul element care conteaza. “Tocmai am facut baie! Urmeaza sa plec in oras” sau “Un tip se uita la mine in metrou” nu sunt mesaje transmise prietenilor din cadrul retelei sociale ci tuturor membrilor acelei retele. Practic necunoscutilor. Iar aceast nou model de retea sociala pare sa fie noua moda.
Twitter este materializarea perfecta a noului curent. Comunitatea functioneaza pe baza mesajelor text trimise de catre utilizatorii serviciului. Desi pot limita trimiterea si receptionarea mesajelor doar la un grup anume (cel al prietenilor sau macar al cunostiintelor spre exemplu), foarte multi utilizatori se afiliaza unui grup dupa niciun criteriu anume, curiozitatea reprezentand ispita care ii atrage in sistem
Fondat in urma cu un an, Twitter a devenit cunoscut indeajuns de repede incat sa atraga atentia mass-media. Punctul culminant a fost reprezentat de inscrierea in serviciu a fostului senator american John Edwards, care isi informa simpatizantii despre e
