Desi Iasul are atita nevoie de acest proiect, despre care se vorbeste de 17 ani si pentru care acum sint bani, habar n-avem cind va incepe, in cele din urma, construirea soselei de centura. Aglomeratie, zgomot, miros de benzina, mizerie, trepidatii. (Plus un carosabil care arata, in fiecare primavara, ca dupa razboi.) Asa se prezinta cele doua artere rutiere principale din vestul municipiului Iasi: Pacurari si Canta, de dimineata pina seara. La orele de virf e si mai si. A traversa strada atunci, chiar prin zonele marcate, mai ales in Canta, care nu este semaforizata, reprezinta un risc dintre cele mai indraznete. Aglomeratia nu-i impiedica pe soferii "macho" sa se poarte ca niste descreierati.
Solutia descongestionarii traficului din Canta-Pacurari se cunoaste de ani buni. O sosea ocolitoare ar rezolva, probabil, toate problemele. In plus, noua artera rutiera ar pune in valoare si terenurile de linga riul Bahlui. Poate de aceea soseaua de centura a facut parte din promisiunile multor politicieni de marca ai Iasului. Printre ei, Constantin Simirad, Ion Solcanu, Gheorghe Nichita, Dan Carlan, Relu Fenechiu etc. Si totusi, astazi, cind Simirad si Solcanu nu mai inseamna mare lucru in politica ieseana, soseaua este inca in stadiul de proiect. Se spune ca va incepe la toamna, intr-o varianta insa mult prescurtata. Sa-i mai credem?
Povestea acestei sosele este, intr-un anume fel, chiar povestea Iasului. Ea caracterizeaza o anumita stare de spirit specifica politicienilor acestor locuri. In primul rind, la toate nivelurile de autoritate, se vorbeste mult, dar se face extraordinar de putin. Despre aceasta sosea de centura se povesteste inca din 1990, cind politicienii Iasului promiteau "cotidiene saptaminale", metrou, trenuri suspendate ori recupererea tezaurului confiscat de rusi. Dar cum am ramas fara tezaur si toate celelalte, asa am ramas si fara sosea. Totusi,
