„A plecat...“, „Ne-am despărţit“, „M-a părăsit“ - iată câteva dintre propoziţiile cu care încep multe topicuri de pe forum, multe scrisori în care cineva cere ajutor pentru a trece de situaţia grea cu care se confruntă. În astfel de clipe, oricine se simte abandonat de partener, la un pas de depresie, considerând că totul este inutil...

Fiecare om a trecut printr-un moment de cumpănă, cel puţin o dată în viaţă, printr-o despărţire care l-a făcut ca o perioadă să refuze „socializarea“, să simtă că nu o poate lua de la zero... Fiecare persoană are reacţii diferite în astfel de momente. Unii se închid în casă, pierd contactul cu prietenii şi realitatea, alţii dimpotrivă „se afundă“ în alcool, preferă să îşi piardă nopţile prin baruri sau discoteci sau se cufundă în muncă, axându-şi planurile doar pe carieră. Reacţia de moment a fiecăruia dintre noi într-un moment critic al relaţiei este cum să reuşească să-şi readucă „marea iubire“ lângă el, cum să repare într-o clipă tot ce a năruit de-a lungul timpului. Simţămintele din acele clipe pot copleşi pe oricine, de cele mai multe ori oamenii acoperindu-şi chipul cu o mască, nedorind să mai exprime tristeţea, disperarea, angoasa, golul pe care îl simt.

Apoi apar întrebările, îndoielile despre tot ce a fost, cum să continue viaţa de unul singur, cum să treacă peste tot şi să meargă mai departe. „Nu ştie ce-a pierdut“, „Nu mă merită“, apoi sfaturile de rigoare din partea binevoitorilor de genul: „Mai bine că s-a întâmplat acum“ sunt doar câteva din reacţiile celor care se retrag din relaţie sau celor care au fost părăsiţi, care ar vrea să nu se lase doborâţi de durere sau tristeţe. Într-o astfel de reacţie vedem foarte multă mândrie, orgoliu, dispreţ, refuz de a arăta suferinţa, chiar şi de a o recunoaşte faţă de ei înşişi. Este o negare de fapt a tot ceea ce a fost între cei doi parteneri, a părţii frumoase, a