Cind indesi ceva pe gitul unui om, pot fi doua efecte: ori inghite, ori scuipa, dar cu siguranta va exista o actiune. Studiu de caz: lenesii. Rasa celor care nu voteaza, desi au dreptul, se imparte in doua ramuri. Pe o craca stau indiferentii, acei oameni care au un impuls organic de a nu se implica in nici un fel in actul politic.
De multe ori, indiferenta lor vine dintr-o scirba profunda fata de tot ceea ce inseamna guvernare, opozitie, Parlament sau presedinte. Scirba rezultata de si mai multe ori din dezamagiri consecutive. Dar originile indiferentei pot fi multiple. Lipsa unei culturi civice, lipsa de informatie ori greata provocata de o cina copioasa de stiri politice. Si multe altele. Toate insa duc spre absenta de la vot.
Pe alta craca sed laolalta lenesii impreuna cu nehotaritii. Spre deosebire de indiferenti, acestia din urma nu calca prea des prin sectiile de votare, dar daca nu ploua, daca au drum la piine sau de le-a placut vreo vorba iesita din gura vreunui candidat cu citeva zile in urma, poate pun pina la urma mina pe stampila.
De obicei, este greu sa faci deosebire intre nehotariti si lenesi, tocmai pentru ca primii s-ar putea hotari daca n-ar fi atit de lenesi si ar cauta argumentele pe baza carora sa voteze, iar lenea lenesilor nu ar mai fi atit de mare daca s-ar hotari sa vada ce se poate intimpla daca stau acasa in loc sa mearga la vot.
Si tocmai cind acest cerc vicios al vecinilor de craca parea sa isi conserve existenta vesnica, cineva a scos drujba din caciula si, incercind sa taie copacul in care stau cocotate voturile lui Traian Basescu, a ciupit si craca lenesilor, si a nehotaritilor. A ciupit-o atit de virtos, incit risca sa cada la pamint si sa-i dea pe acestia cu fundul de urna de vot.
Curtea Constitutionala, prin decizia de a valida demiterea lui Basescu doar cu jumatate plus u
