Primavara anului 1950. Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, primeste de la omologii din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie o misiune istorica: crearea unui plan care sa duca la reintegrarea Germaniei Federale in familia europeana. Problema delicata pe care o avea de rezolvat il face sa recurga la sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet.

Aflat in casa sa din Moselle, in luna aprilie a aceluiasi an, Robert Schuman mediteaza la acest proiect. A doua zi, in drum spre Paris, se hotarase: "Proiectul e interesant; va fi proiectul meu", ii marturisea sefului sau de cabinet. Si astfel, in dimineata lui 9 mai, un emisar secret ii inmana cancelarului german Konrad Adenauer un document confidential care cuprindea o copie a proiectului.

Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea sa devina partener al Frantei in acest proiect ce-si propunea sa schimbe soarta Europei.

La ora 16.00, in aceeasi zi de 9 mai, in Salonul Orologiului din Quai d'Orsay, Robert Schuman citea proclamatia care prin indrazneala ei avea sa schimbe destinul Europei. Franta si Germania decideau sa puna in comun rezervele de carbune si otel si invitau toate tarile europene interesate sa li se alature.

Pentru unii planul Schuman era utopia unui "aventurier politic", pentru altii un vis nebunesc, astazi insa este o realitate pe care o traim cu totii.

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana.

Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa isi puna sub control comun productia de otel si carbune, ca baza a puterii lor militare, in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa in primul rand aceasta provocare - Franta si