De Gaulle a murit in 1970, acum 37 de ani, dar gaullismul infloreste. Aceasta specie atat de franceza a conservatorismului politic se reintoarce aproape intacta, cu ceva adaugiri neoliberale. Castigator detasat al alegerilor prezidentiale din 6 mai cu 53,06% din voturi, Nicolas Sarkozy reincarneaza peste decenii mesianismul gaullist. Presa franceza si buna parte din cea straina celebreaza victoria "magistrala" a "unificatorului" Sarkozy, iar trimiterea, involuntara poate, catre denumirea vechiului partid neogaullist al lui Chirac, RPR (Adunarea pentru Republica), transformat acum cinci ani in UMP (Uniunea pentru o Majoritate Prezidentiala, devenita in 2003 Uniunea pentru o Miscare Populara), este evidenta.

Sarkozy-reunificatorul Frantei a reusit pentru moment sa o divida. Dincolo de discursul "oamenilor de stat" din marile partide (UMP sau PS) si de apelul la calm, cele doua Frante pe care alegerile prezidentiale le-au mobilizat nu par dispuse sa se concilieze. Pastrand proportiile, situatia nu pare diferita nici in Romania, unde clivajul care separa cele doua Romanii pare sa fie la fel de serios, chiar daca altfel justificat. si in Romania gaullismul e de actualitate. In cunostinta de cauza sau facand proza fara sa stie, precum Monsieur Jourdain, Traian Basescu sustine o viziune semiprezidentiala apropiata de a Generalului.

Prezenta masiva la urne, de aproape 85%, si recordul absolut in privinta numarului de alegatori prezenti, 37 de milioane, reprezinta mai mult decat o victorie a democratiei electorale, un semn al fracturii ce divide societatea franceza: fata in fata, cele doua campuri, unul cu 20 de milioane, altul cu 17 milioane de votati, stau gata sa se infrunte din nou la alegerile parlamentare de peste o luna.

Alegerile prezidentiale franceze din mai 2007 se aseamana destul de mult cu cele din SUA din noiembrie 2004. si atunci, prezenta masi