Andre Glucksmann, `Discursul urii`, Humanitas, 2006

De ce se transforma unii oameni in bombe mergatoare si incearca sa ia pe cit mai multi dintre noi cu ei pe lumea cealalta? Savantii in stiinte sociale, analistii, jurnalistii degraba gasitori de justificari au dat diverse raspunsuri: pentru ca sint saraci, pentru ca Occidentul i-a colonizat, pentru ca li se fura petrolul, pentru ca Israelul e rau cu ei, pentru ca..., pentru ca...

Andre Glucksmannn are curajul sa spuna ca toate acestea sint baliverne, ca teroristul nu are nevoie de motivatii rationale (nici macar de explicatii cu aparenta rationala). Teroristul uraste. Ura sa nu este si nu trebuie sa fie motivata. Ura sa este atotcuprinzatoare si atotjustificatoare.

Ura bombei umane nu s-a inventat recent, nu tine de actiunile sau inactiunile victimelor, ura este un sentiment uman primar.

Uitati teoriile complicate, intoarceti-va la clasici. Cititi Seneca, Eschil, Homer. Veti intelege de acolo mai multe despre lumea noastra decit din cohorta de teorii politice savante, care or suna bine, dar pleaca de la premisa gresita ca trebuie sa existe o explicatie logica pentru terorism. Nu exista. Ura exista pur si simplu. Cititi clasicii, ne spune Glucksmann. Veti vedea acolo ura umana pura, irationala, nemotivata, infinita.

Nu mai fiti copii, nu le mai cautati justificari, nu mai dati vina pe victime sau pe conducatorii lor. Nu mai aratati cu degetul spre un guvern atunci cind niste zanatici taie capul unui ostatic. Maturizati-va!

Cine e Andre Glucksmann? E un tip curajos. A avut curajul sa renunte repede la mirajul maoist care l-a bintuit in tinerete. A avut curajul sa faca galerie pentru dizidentii din blocul comunist cind asta nu era la moda printre intelighentia occidentala. Are curajul sa militeze impotriva barbarismului rus din Cecenia, cind realismul politic