Acest personaj, asociat traditional in imaginarul colectiv complotului, s-a intalnit la sediul guvernului cu premierul Tariceanu, inainte de suspendarea lui Traian Basescu. Ii frecventeaza pe rusofilul Gusa, pe fostul presedinte prorus Iliescu si pe fostul spion Talpes.
Traian Basescu doar i-a pronuntat numele si, ulterior, la mitingul de la Constanta, ne-a oferit contextul in care sa-l asezam, respectiv renuntarea in timpul mandatului sau la „reminiscentele de control politic dinspre Rasarit”. Restul l-am facut noi, legatura intre Kondyakov si nemultumirea Rusiei fata de o Romanie prea independenta.
Astfel, Basescu si-a identificat inamicul intern, alianta dintre politicieni si oligarhi, cu cel extern, Rusia.
Terenul este fertil pentru speculatii. Sentimentele antirusesti, un amestec de ura si frica ce creeaza dependenta, n-au disparut in Romania, doar au fost potolite de garantiile de securitate oferite de intrarea in NATO si in UE.
Pierderea Basarabiei si Bucovinei si exportarea prin forta a comunismului leninist au intiparit cu litere rosii in mintea noastra imaginea de dusman atotputernic a Rusiei, relevata de sondajele de opinie. Alexandr Kondyakov ar putea fi insa emisarul adevarat al lui Vladimir Putin.
Asa cum „firul rosu” dezlegat de Emil Constantinescu in pragul alegerilor din 2000 a fost un proiect real.
Asasinarea prin otravire cu plutoniu a disidentului Litvinenko si oprirea livrarii de petrol catre Estonia, sunt fetele aceleiasi politici de forta. Pe care Rusia nu si-o mai ascunde in intrigi. Cand Romano Prodi i-a reprosat lui Vladimir Putin coruptia institutionalizata, acesta i-a replicat ca mai bine s-ar uita la Mafia din propria tara.
Politica de forta a Rusiei s-a realizat si prin accentuarea rolului presedintelui in adoptarea hotararilor strategice in plan economic,
