De citiva ani, in Romania nu e scandal politic in timpul caruia sa nu fie readus in atentia cetatenilor un subiect incitant - votul uninominal. Iar scandalul finalizat cu suspendarea presedintelui Basescu nu avea cum sa faca exceptie. Asa ca intre doua injuraturi (nici nu mai conteaza la adresa cui), intre doua acte de caritate (nu conteaza de la cine pentru cine, ca doar e campanie electorala), intre doua mitinguri (pro sau anti Basescu), mai iese la rampa cite un politician sau analist politic, cu solutia miraculoasa, salvatoare. Iar poporul ii soarbe cuvintele - cine nu si-ar dori sa aiba puterea de a-si numi singur reprezentantul in Parlament? E ca si cum i-ai arata unui copil bolnav un tort imens din frisca si ciocolata, cu promisiunea ca va fi al lui, insa abia dupa ce se insanatoseste.
Dar ce e de fapt votul uninominal? Pe scurt, este un mecanism de votare directa a unor candidati individuali si nu desemnarea unei liste fixe, realizate de un partid prin metode netransparente, cu doua trei nume sonore in fata si apoi un sir interminabil "de 'alde Neica Nimeni", profitori cu bani, fara bruma de cultura politica. Modul de intocmire a listelor este de fapt marea tara a actualului sistem de vot. Asa isi fac loc, dind din coate, in cele mai inalte institutii ale statului, cotizanti de frunte, smenari, tragatori de sfori, oameni care nu dau doi bani pe politica, dar care stiu ca aceasta e cea mai sigura si usoara cale catre prosperitate. Asa am ajuns sa avem un Parlament plin de necunoscuti ilustri, care in timpul mandatului isi dau bac-ul, care conduc misiuni economice in strainatate fara sa stie macar sa spuna buna ziua intr-o limba straina, care au pretentii de laptopuri ultraperformante doar ca sa joace linistiti "Solitaire". Asa am ajuns sa ne voteze bugetul sau legea sigurantei nationale parlamentari ca Irina Loghin sau Ion Dolanescu. Asa au ajuns, p
