„Toţi oamenii preşedintelui“ a definit o epocă, în aceeaşi măsură în care scandalul Watergate, încheiat cu demisia preşedintelui Statelor Unite, Richard M. Nixon, în august 1974, a reprezentat un seism politic fără precedent, cu repercusiuni care se resimt şi azi. Fără îndoială, este cea mai faimoasă carte născută dintr-o investigaţie jurnalistică. Faptele sunt deja cunoscute: o spargere la sediul Comitetului Naţional Democrat de la hotelul Watergate din

„Toţi oamenii preşedintelui“ a definit o epocă, în aceeaşi măsură în care scandalul Watergate, încheiat cu demisia preşedintelui Statelor Unite, Richard M. Nixon, în august 1974, a reprezentat un seism politic fără precedent, cu repercusiuni care se resimt şi azi.

Fără îndoială, este cea mai faimoasă carte născută dintr-o investigaţie jurnalistică.

Faptele sunt deja cunoscute: o spargere la sediul Comitetului Naţional Democrat de la hotelul Watergate din Washington, pe 12 iunie 1972, cu scopul aparent de a instala microfoane, s-a încheiat prost, autorii fiind arestaţi de către poliţie. Semnele de întrebare au apărut aproape imediat, când s-a aflat că unul dintre spărgători, pe nume James McCord Jr., lucrase până de curând pentru CIA şi fusese implicat în campania electorală a preşedintelui Nixon, în momentul respectiv candidat al Partidului Republican în cursa pentru obţinerea celui de-al doilea mandat. Informaţia şi investigaţiile ulterioare au declanşat apoi un adevărat tăvălug, în urma căruia doi reporteri de la „Washington Post“, Bob Woodward şi Carl Bernstein, au dezvăluit un incredibil şir de ilegalităţi - de la tentativa de spionaj asupra democraţilor, până la finanţarea ilegală a campaniei electorale, spălare de bani, nedeclararea fondurilor pentru campanie, sperjur, obstrucţionarea justiţiei, tentative de şantaj etc., etc.

@N