Cafteala generată de şeful străzii, Traian Băsescu, acum câteva luni, pare că se apropie de sfârşit. Dar nu se termină războiul numai cu o bătălie. După 20 mai, cu acelaşi guvern, acelaşi parlament şi acelaşi preşedinte, scandalul va continua cel puţin până în 2008, când sunt alegeri parlamentare, dacă nu până în 2009, când iar va ieşi Băsescu la rampă să îşi propună candidatura, după ce, între timp, va mai demisiona de trei-patru ori... Dar până una, alta scandalul bucureştean cu pricina a luat o dimensiune internaţională. Se schimbă pumni, se trimit sfinte înjurături de mamă... Băieţii se simt bine la cârciumă - poa-să fie şi Golden Blitz - muzica e dată tare, poliţia nu intervine... Dar aşa e sâmbată seara. Chiar într-o sâmbătă o să fie când furnicuţele harnice vor aduna voturile. De o vreme, „dansul, antrenul, barbutul“ nu se mai petrec pe maidanul din colţ, nu în iarba natală plină de resturi menajere şi câini morţi. Că tot intrăm în sezonul turistic, se pleacă în mările calde. Acolo nu prea votează amărăştenii români, că nu prea au unde, distanţele sunt prea mari şi nici interesul nu e cine ştie ce. Electoral, emigranţii, arbaiterii noştri, nu se înghesuie. La New York, din 100.000, în 2004 au votat cam şase mii. Aşa că un politician nu se osteneşte numai pentru atât să plece de acasă. Dar care e schepsisul? Simplu: o escală a lui Băsescu în Spania este ceva destul de pitoresc. Este un eveniment apocaliptic. Dacă e un eveniment, atunci televiziunile hop şi ele. Şi, uite aşa, încă o zi suntem confiscaţi de micile ecrane cu mutra dumisale. Cu oligharhii, cu mogulii, cu băieţii deştepţi, cu baubau, cu omul negru, în care Băsescu este un fel de Făt-Frumos neprihănit, cinstit, tânăr şi deştept. Cam asta e povestea. Dar mai sunt şi alte diversiuni şi specialităţi de comedie.
Acum o dăm cu masoneria, cu ruşii, cu complotul de la guvern, unde se ţese ceva. Teoria