Auzim deseori declaraţii indignate despre speculatorii din pieţe, care cumpără toată marfa de la ţărani şi o vând ei mai departe, despre cei care cumpără case sau terenuri şi le revând mai scump, despre cei care speculează la bursa sau despre fondurile speculative din cauza cărora se întăreşte leul şi face viaţa grea exportatorilor. Tonul acestor declaraţii este aproape mereu acelaşi: un fel de hoţi care sug sângele celor care muncesc cinstit şi pe care, din păcate, l

Auzim deseori declaraţii indignate despre speculatorii din pieţe, care cumpără toată marfa de la ţărani şi o vând ei mai departe, despre cei care cumpără case sau terenuri şi le revând mai scump, despre cei care speculează la bursa sau despre fondurile speculative din cauza cărora se întăreşte leul şi face viaţa grea exportatorilor. Tonul acestor declaraţii este aproape mereu acelaşi: un fel de hoţi care sug sângele celor care muncesc cinstit şi pe care, din păcate, legea nu-i pedepseşte aşa cum se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu. Astfel de comentarii se aud cu putere încă, la 17 ani de la căderea comunismului. Dar de ce apar şi ce sunt speculatorii?

Oriunde în lume şi cât timp vor exista oameni, acolo unde este o piaţă liberă, vor exista speculatori. De ce avem nevoie de pieţe care să funcţioneze liber, pe baza cererii şi a ofertei? Toată istoria a arătat că economia aduce prosperitate doar dacă funcţionează pe baza pieţei libere. Iar dacă piaţa este liberă, apar, inevitabil, speculatorii.

Ce fac ei? Reglează preţurile asumându-şi riscurile. Sau semnalează că undeva piaţa a luat-o razna. Ce se întâmplă dacă preţul cartofilor la Bucureşti este dublu decât la Braşov? Apare un întreprinzător (speculator) care va cumpăra de la Braşov pentru a vinde la Bucureşti. Rezultatul: producătorul este mulţumit că şi-a vândut ma