Foto: Rompres
Fragmente din ultimul interviu acordat de Octavian Paler, pentru EVZ, anul trecut pe 2 iulie, cand a implinit 80 de ani. Scriitorul se refugia in lumea zeilor de altadata. Politica il dezgusta, iar moartea era o taina care-l speria.
Paler credea in Dumezeu numai atunci cand scria. Scriitorul pregatea un nou roman: "Calomii mitologice. Farame din conferinte nerostite".
Va dor cei 80 de ani pe care tocmai i-ati implinit?
Da, ma dor cei 80 de ani ai mei. Ma dor si bolilele mele. Am avut un accident cerebral in urma cu cinci ani. A fost, din fericire, un accident usor. Mi-am revenit. Am mai avut si un infarct, acum am un diabat, ma exaspareaza reumatismele. Sunt in situatia neplacuta de a ma suporta pe mine insumi prea mult.
Citesc, scriu, recitesc niste carti. Sunt inconjurat in casa mea de cateva mii de carti. Ascult muzica clasica. Il iubesc pe Ceaicovski. Mai ies din casa, mai apar pe la televizor, mai ma plimb cate o ora pe zi. Timpul trece.
Tanjesc dupa apa marii. Nu mai am voie, din cauza bolilor, sa merg la mare. Marea a devenit pentru mine trecut. Pot sa-mi amintesc doar ca una dintre pasiunile mele a fost marea. A intrat in mitologia mea personala vara si nisipul fierbinte, cand ieseam din apa.
Cred ca as fi in stare sa vorbesc ore intregi despre starea de indolenta luminoasa pe care ti-o da trupul rasfatat de soare si nisip fierbinte.
Va e teama de moarte?
Incerc sa-mi uit anii. Si, cand nu rezist si-mi aduc aminte, mi-e teama de moarte. E o taina pe care nu sunt inca in stare s-o infrunt. Moartea este pentru mine cea ce erau pentru greci ochii Gorgonei, in care te uitai si impietreai. Nu mai am nimic de asteptat. Mi-e frica nu de Dumnezeu, ci de absenta lui Dumnezeu.
Sunt incapabil sa gandesc o lume in care El nu ar axista, pentru ca atunci toate s-ar pra
