De trei zile, în Second Life (SL) a început referendumul prezidenţial. Patru urne de vot aşteaptă pe stânga şi pe dreapta, la intrare în clădirea din Rothbard, pe coordonatele 82.134.131. Cele inscripţionate „DA sunt de acord cu demiterea preşedintelui” poartă un roşu „reacţionar”, celelalte, pe care scrie „NU sunt de acord”, un galben luminos. Până ieri, la ora prânzului, 276 de rezidenţi români în SL dăduseră click pe NU sau pe DA, însă sediul rămâne deschis zi şi noapte, până pe 19 mai, ora 20, când se termină referendumul în viaţa reală. Voturile virtuale nu vor fi numărate de o comisie electorală şi nici nu se vor aduna, desigur, în contul oficial al preşedintelui suspendat, dar vor da măsura susţinerii lui Traian Băsescu de către conaţionalii lui din SL, aproape 20.000, după datele oficiale ale Linden Lab. De veghe la sediul referendumului stă Clement Rosher (Nicolaescu), proprietarul unei firme de dezvoltare e-commerce prezentă şi în Second Life, care a cheltuit 800 de dolari ca să construiască centrul electoral. Are propriile-i simpatii politice, dar spaţiul acesta este deschis tuturor opiniilor, subliniază el. „Dacă o parte din campania electorală franceză s-a jucat în SL, noi de ce n-am face-o?”, se întreabă.

De o parte şi de alta a sălii a aşezat canapele şi măsuţe ca pentru discuţii destinse, pe pereţii de sticlă sunt expuse tricouri electorale gratis pe care debutanţii în Lumea nouă, precum Marius, le îmbracă cu un simplu „Worn”, iar, în spate, se află scena cu scaune pentru invitaţi şi tribuna pe care e lipită stema României. Dorinţa lui Clement este ca măcar un politician să urce acolo. Asta vrea şi Ciprian Newall, proprietarul a patru insule botezate cu numele protagoniştilor păcatului originar, chiar dacă unii, precum Voiculescu „Felix motanul”, ar putea fi încolţiţi de „câinii cibernetici”. Asta îşi doresc şi 76 la sută dintre votanţii che