Sentimentul de siguranta pe care l-au avut romanii in decembrie 2006 este de domeniul trecutului. Apartenenta la NATO s-a completat atunci, prin intrarea noastra cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Niciodata in istorie nu am fost mai bine protejati, nu am avut un statut mai sigur, in Europa si in lume. Asa ni se parea in acel moment.
Au trecut doar cateva luni si ne pomenim iar in incertitudine.
Intr-adevar, daca facem o comparatie cu tragica singuratate a Romaniei inainte de al doilea razboi mondial (ma refer la Pactul Ribbentrop-Molotov, care anticipa dezmembrarea tarii), Romania este acum intr-un sistem de aliante in care ar trebui sa ne simtim in siguranta. Lucrurile nu stau chiar asa. Sa privim in timp: la 23 noiembrie 2002, in Piata Revolutiei, cu prilejul primirii Romaniei in NATO, presedintele SUA, George W. Bush, se aratase preocupat ca Rusia sa nu simta aderarea tarii noastre drept un gest ostil la adresa ei. Primirea Romaniei, a spus atunci dl Bush, trebuie sa fie perceputa de Rusia "ca o mana deschisa spre cooperare". "Rusia, a mai spus presedintele SUA, necesita vecini stabili si pacifici ca Romania", dar nu "zone-tampon care s-o separe (Rusia) de Europa". In mod firesc, acelasi ecou se aude si din interviul recent acordat lui A. Gosu in revista "22" de ambasadorul SUA, N. Taubmann.
Teoretic, Romania nu mai face parte din "zona gri" sau zona-tampon, despre care pomenea presedintele Bush. Cu toate acestea, putem sa constatam ca Rusia suporta prost faptul ca state care au apartinut odinioara zonei ei de influenta fac parte azi din alianta occidentala. De exemplu, presedintele Putin a amenintat cu iesirea din tratatul de neproliferare nucleara in urma instalarii de catre Alianta a recentului scut de protectie antirachete in Polonia si Cehoslovacia. In acelasi timp, s-a observat ca acest scut antirachete nu acopera flancul sudic al NATO:
