Cea mai asteptata dintre miscarile noului guvern Tariceanu s-a produs noaptea, pe furis, aproape prin efractie.

De mai bine de o luna, toata lumea asteapta primele decizii cu adevarat semnificative ale noului ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu. Adica acele decizii care pot da seama asupra a ceea ce ne putem astepta de la mandatul sau, cita vreme cam tot ce a facut pina acum au fost mai degraba continuari ale initiativelor predecesoarei sale.

In noaptea de luni spre marti, Tudor Chiuariu a comis gestul mult asteptat: a decis demiterea procurorului Doru Tulus, seful sectiei a doua din DNA. Venind dupa mandatul de succes al Monicai Macovei, ne-am fi asteptat ca Tudor Chiuariu sa aiba minima prudenta ca primele sale gesturi sa fie atent calculate, astfel incit activitatea sa sa reziste comparatiei.

Insa aceasta prima miscare a sa a fost brutala, discretionara, precipitata si inoportuna.

Discretionara si precipitata. Decizia pare sa fi fost luata in noaptea de luni spre marti, in orice caz dupa ora 20.00, ora la care, am verificat, la CSM inca nu se stia nimic. A fost redactata pe un sfert de pagina si justificata vag.

Iar declaratia de ieri a ministrului, potrivit careia a decis asta „pentru ca inca avem coruptie fara corupti“, ne ofera serioase rezerve fata de capacitatile sale intelectuale. Ministrul a ratat nu doar justificarea deciziei in sine, ci si a grabei cu care a luat-o.

Brutala. Demiterea il vizeaza pe seful celei mai sensibile sectii din DNA, cea care se ocupa de politicieni si de formele sofisticate de coruptie. Parcurgind lista dosarelor aflate in lucru acolo, gasim o protipendada care deseori s-a plins in public de hartuire politica din partea procurorilor, dar pe din dos a abuzat de toate chichitele procedurale ca sa amine intocmirea rechizitoriului.

Ba unul dintre ei, Da