Muzeul Luvru va avea un frate la Abu Dhabi. Doar pentru a avea dreptul să folosească timp de 30 de ani marca celebrei instituţii de pe malurile Senei, şeicii din Emiratele Arabe Unite vor plăti 400 de milioane de euro. Încă o dată pe atât va costa împrumutul a 300 de opere, care vor fi înlocuite periodic. Chiar dacă o comparaţie cu situaţia de la noi ar fi exagerată, ea arată că nu întotdeauna cultura este o gaură neagră din punct de vedere financiar. Intrarea în M
Muzeul Luvru va avea un frate la Abu Dhabi. Doar pentru a avea dreptul să folosească timp de 30 de ani marca celebrei instituţii de pe malurile Senei, şeicii din Emiratele Arabe Unite vor plăti 400 de milioane de euro. Încă o dată pe atât va costa împrumutul a 300 de opere, care vor fi înlocuite periodic. Chiar dacă o comparaţie cu situaţia de la noi ar fi exagerată, ea arată că nu întotdeauna cultura este o gaură neagră
din punct de vedere financiar.
Intrarea în Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) e păzită de patru angajaţi. Cam tot atâţia câţi vizitatori calcă pragul instituţiei într-o oră. „Asta, în zilele obişnuite, la evenimentele speciale o ducem ceva mai bine. Problema este lipsa unui acces separat, care, deşi exista în proiectul iniţial, nu a fost încă realizat“, spune Cosmin Ţapu, responsabilul PR al MNAC. Într-adevăr, ca să răzbeşti până la cel mai tânăr muzeu din Bucureşti trebuie să ai voinţă şi cunoştinţe geografice. În primul rând, e destul de dificil să înţelegi care este aripa din Palatul Parlamentului care îl găzduieşte. Apoi, zona e săracă în locuri de parcare şi ocolită de traseele RATB, iar drumul de la maşină sau de la staţia de autobuz face cât o oră de aerobic. „Până n-o să fie dat jos zidul din jurul Casei Poporului, n-o să scăpăm de comunism“, caută Cosmin Ţapu o explicaţie pentru popularitatea scăzută a mu