Ma amuza teribil sloganul de campanie al PNL-ului. De fapt, zimbesc amar cind il vad. „E obsedat de putere...“ spun PNL-istii despre Traian Basescu. Haida-de, domnule Tariceanu, doar n-o sa ma faceti sa cred ca v-ati aliat cu PSD, PRM si PC din dragoste pentru popor! Nu o fi nici presedintele suspendat un mare patriot, insa aliantele nefiresti, mismasurile si suspiciunile de coruptie ce planeaza asupra „celor 322“ ii califica mult mai mult drept niste oameni ce alearga dupa putere si vor s-o obtina cu orice pret.

Basescu a facut iar o miscare desteapta: s-a dus in Spania. O sa urmeze, probabil, si Italia. Si – de ce nu? – Basarabia. Pentru ca Basescu mizeaza pe sentiment, pe dorul de acasa, pe emotie. Basescu cauta acele gesturi politice pe care nici un politician nu a catadicsit sa le faca pina acum. Pentru asta nu-l creditez cu increderea mea, insa trebuie sa-i recunosc abilitatea de om politic. Mai mult, Basescu nu se fereste sa spuna „am gresit“. Citi dintre cei 322 au spus vreodata aceasta propozitie? Geoana se eschiveaza in fata oricarei intrebari incomode (sau, mai pe romaneste, „o da la-ntors“...), Tariceanu se uita la cetateni ca la niste amariti pe care, de dragul puterii, trebuie sa-i suporte, Vadim urla la electorat ca lupul la oi.

Gesturile si discursul lui Basescu nu ar parea, poate, atit de indraznete sau de corecte, daca cele ale adversarilor sai politici nu ar fi atit de duplicitare, lase sau de-a dreptul ipocrite. in afara de asta, imaginea de „singur impotriva tuturor“ pe care si-a confectionat-o presedintele trage mai greu in balanta comparativ cu discursurile despre „democratie“ ale unor personaje care au colaborat cu Securitatea, au inchinat ode „cirmaciului“ sau care isi voteaza salarii de 10 ori mai mari decit ale unui simplu bugetar.

Mai exista o mare problema in aceasta ecuatie a referendumului: intarirea po