Dupa ce si-a demolat casa parinteasca, singurul lui acoperis, un barbat din Becicherecu Mic traieste de mai bine de doi ani intr-o baraca. Desi urmarit de saracie, nu beneficiaza de ajutor social pentru ca si-a pierdut actele, iar altele nu si-a mai facut... Sub cerul liber, doi ani
A avut familie, o sotie, un copil, un loc de munca. Era respectat in comunitate. Acum, la 52 de ani, a ajuns sa traiasca din mila satenilor.
"Declinul" in viata lui Mircea Lazarov a inceput in 1989, atunci cand a divortat de fosta sotie. Barbatul isi aminteste ca nu a mai gasit un motiv al existentei. "Atunci m-am apucat puternic de baut. Nu stiu, parca mi-a luat Dumnezeu mintile". Dupa numai cativa ani, a ramas si fara serviciu, fabrica la care lucra, in Timisoara, desfiintandu-se. Moment in care singura lui consolare a ramas bautura. Apoi, necazurile s-au tinut lant, unul dupa altul.
S-a mutat in casa parinteasca din Becicherec unde a crezut ca va putea sa o ia de la capat. Dar a avut ghinon: "La o furtuna, in urma cu vreo cinci ani, mi-a cazut mare parte din casa. Ce a mai ramas am distrus-o eu. M-am infuriat intr-o zi, beat fiind, si am distrus ce a mai ramas din ea".
Timp de doi ani a dormit sub cerul liber. Cum a trait in aceasta perioada, doar el stie. In urma cu doi ani, constient ca nu va rezista inca o iarna fara un acoperis, si-a incropit o baraca, din folii si din cativa pari din lemn, chiar pe amplasamentul fostei case. Coliba care, in afara faptului ca nu ii ofera perspectiva de a admira cerul liber, nu ii ofera nimic. Nu are curent electric, nu are niciun mijloc de a se incalzi. Este proprietarul unui pat. De altfel, nici daca ar dori, spatiul mic nu-i permite sa-si aduca si alta mobila.
Fara un venit sigur, fara o pensie, Mircea Lazarov traieste din muncile pe care le presteaza ocazional pe la sateni. Atunci cand este chemat. Sunt zile in
