Degradarea mediului in sudul Doljului continua cu pasi mari din cauza defrisarilor. In zona s-a dezvoltat o adevarata industrie de furat masa lemnoasa. Ciobanii contribuie din plin la desertificarea regiunii.

De ani in sir, furturile de masa lemnoasa din sudul judetului Dolj au luat o amploare greu de imaginat. Intreaga regiune este acoperita de un strat extrem de gros de nisip, format in urma cu sute de milioane de ani. Incepand cu sfarsitul anilor ’60 si pana in ’74, de la Corabia la Sadova a fost realizat un sistem de irigatii care, in paralel cu infiintarea perdelelor de salcami si impaduriri ale unor suprafete extinse, a ajutat la fertilizarea regiunii si la disparitia nisipurilor si aspectului de desert. Pana la inceputul anilor ’90, padurile de salcami s-au extins foarte mult si, totodata, au creat un strat de cativa centimetri de humus, suficient cat sa stabilizeze nisipurile, altadata stapane acolo. Din nefericire, minunea n-a durat prea mult. Aflate in proprietatea statului la inceputul anilor ’90, padurile au devenit tinta hotilor de lemne.

In cativa ani, unele comune, ca de pilda Marsani, au ramas fara un salcam din miile de hectare pe care le-au avut. Printre singurele localitati care mai detin suprafete intinse de padure de salcami – pentru ca numai aceasta specie de vegetatie forestiera rezista in acele conditii vitrege – este comuna Apele Vii. In ciuda denumirii, localitatea se afla in mijlocul nisipurilor. Cei 738 de proprietari ai celor 2.057 de hectare de padure se afla intre incapacitatea autoritatilor statului de a pune capat jafului si hotii care defriseaza continuu padurile, distrugeri la care contribuie si ciobanii cu turmele de oi. Imaginile din padure vorbesc de la sine. Cele doua cantoane ale Romsilva sunt transformate in stane de oi. De asemenea, padurea, deja chelita, este brazdata in lung si-n lat de urmele ca