Duduia Corina Vintan este – a fost pina mai ieri, cind a demisionat si s-a asezat pe un nedeterminat interimat – purtatoarea de cuvint a Ministerului Afacerilor Externe. De unde a aparut pe firmamentul institutiei si al ecranelor de televiziune nu prea se stie. Dar izmeneala tifnoasa a retoricii plastico-lemnoase cu care alimenta comunicatele oficiale, clipind intens sagalnic, dincolo de ochelari, precum Nana Mouskouri sau Mona Musca, nu aducea un surplus de imagine si beneficii ministerului pe care-l reprezenta.
Ca si aparitiile intepate ale altei noi vedetute, numita Tudor Giurgiu, ajuns-numit PDG-ul unui combinat mediametalurgic, cum este SRTV-ul. Regizorul freshdemisionar si el, din aceleasi, cica, combinate placute/utile motivatii, „naturale“, dupa cum se antepronunta si purtatoarea de cuvint MAE-ista, a tot transmis prin scrisori catre unii si altii, precum Mme de Sevigné catre fiica sa, Mme de Grignan. „Nu mai am motivatie pentru a continua“, se lamenteaza, inca, PDG-ul SRTV-ului, cu aerul de victima inocenta a malversatiunilor politice intreprinse impotriva spiritului sau cinemasocratic. Dar nu si platonic, capacitatea de ciubucareala familiala si inmultirea gologanilor proprii sau a propriei camarile fiind o premisa a bunei scoli keynesiene: investiti, bani sa fie, ca stim noi sa-i gospodarim de urgenta! Ce Scoala de la Frankfurt, Scoala de la Baneasa, Princeton, MIT sau Ghita Ionescu, scoala vechii tinere garzi postfanariote! Acum, repede, ca nu se stie ce vremuri vin!
Nu scriem cu rautate otravita aceste rinduri, ci cu naduf si amaraciune. incercarea de a promova cu obstinatie tineretul de tip nou nu a putut da roade din pricina solului mult prea roditor in cultura buruienilor. Care, stim din scoala primara, se ingrasa pe seama gramineelor si cotiledonatelor. Nu puteau fi reprezentantii „noii clase“ puiate din „vechea clasa“ alt
