Pe 6 mai 2007, 53% dintre alegatorii francezi au votat pentru Nicolas Sarkozy. Reducerea birocratiei si impozite mai putine – aceasta a fost esenta programului electoral. Daca Sarkozy va avea un mandat reusit ca presedinte, atunci schimbarea cu putere de exemplu, capabila sa rupa anchiloza mentala colectivista, va porni din Franta si ar putea sa se perpetueze in tot continentul.
Aceasta e problema, si nu doar pentru Franta, pentru Europa: „Sarko=Fascist“. Sau, si mai clar: „Sarkozy 2007=Hitler 1933“. Lozincile cu pricina, scandate si afisate la evenimentele de strada (133 de masini arse, vitrine sparte, raniti, sute de arestati) ce au salutat – in Piata Bastiliei si in alte piete din Hexagon – schimbarea turei la Elysée, n-ar fi, aparent, decit emanatia unei infime si debusolate minoritati. „Nu vom disputa in strada al treilea tur de scrutin“ – au asigurat socialistii prin François Hollande, prim-secretar al partidului (din 1997) si tovaras de viata, inca din facultate, al candidatei infrinte (4 copii, fara cununie). Candidata care, in ajunul alegerilor, prorocea la radio ca victoria lui Sarkozy „risca sa dezlantuie asupra tarii violenta si brutalitate“. in ziarul Libération, un simpatic grup de intelectuali ante-prorocise „razboi civil“.
Nu vorbim, insa, aici de josnicie si iresponsabilitate. Ségo lansa un „avertisment“ ce putea fi luat usor drept invitatie la actiune, pe scara mai larga. Cu toate acestea, stinga nu putea fi banuita de asa ceva, nu. Urmeaza alegeri parlamentare, socialistii au nevoie de liniste in campanie. Mai tirziu, evident, e timp destul sa se implineasca prorocirile – de pilda, prin sfinta minie sindicala in fata reformelor promise de Sarko. „Daca la urne nu s-a putut, atunci facem altfel“ (va suna cunoscut?). Ceea ce, normal, e scenarita. Asa cum scria deunazi Le Monde intr-un editorial, stinga „are vocatia istorica
