Directorul Operetei bucurestene, regizorul Razvan Dinca, a declansat un adevarat asalt asupra publicului, atractia sa pentru spatii neconventionale determinindu-l sa-i puna pe solisti sa cinte si in supermarketuri, ba chiar in restaurante sau pizzerii, amintind de umilinta „epocii de aur“. intre timp, sala unde a fiintat institutia pina la incendiul din 2005 a fost renovata, s-au pus scaunele, scena ramasese oricum intacta, la fel si fosa, dar pentru ca un perete „rebel“ nu poate fi dizlocat sau strapuns, s-au scos din nou scaunele de la parter, s-a desfiintat fosa si s-a construit o scena de 10/10 cu o alta fosa, dar fara „pod“, raminind astfel vreo 250 de locuri pentru public.

Evident, au costat, evident vor costa, la un moment dat, desfacerea esafodajului, repunerea scaunelor etc., mai ales ca sala va redeveni proprietatea TNB, cind Opereta se va muta la noua Sala Omnia. Dar pina atunci s-au angajat oameni de teatru: Beatrice Rancea, director la Teatrul Dramatic din Constanta, a devenit consilier artistic, fiind implicata si ca balerina in Bal sau ca regizor si coregraf in Broadway, spectacol in care semneaza secvente pe cit de diferite, pe atit de… lipsite de regie, si directorul TNB, Ion Caramitru, dar si directorul Operetei, precum si Alexandru Tocilescu, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica.

in Bal (regia Yvette Boszik din Ungaria, scenografia Doina Levintza, „dupa o idee originala“ de Peto Joszef), pe scena nu se prea intimpla nimic, protagonista, cu o expresie-masca dura, danseaza stereotip si agresiv, in timp ce Pastorel Ionescu nu pare sa fi fost cindva un apreciat solist de revista, iar ansamblul creeaza prototipuri interesante si citeva momente inedite, pe o muzica destul de lipsita de varietate, dar cu multi decibeli… Un spectacol muncit, pus la punct, dar cui i se adreseaza si mai ales ce legatura are cu Opereta?… @N_