Obiceiurile si datinile stramosesti, pastrate zeci de ani, cu sfintenie, din generatie in generatie, au ramas pentru majoritatea romanilor doar amintiri. Povesti batranesti. Este si "destinul" uneia dintre cele mai vechi sarbatori banatene, ruga.
Una dintre comunele renumite pentru modul in care era pregatita si serbata ruga, pentru obiceiurile respectate cu sfintenie pana acum cativa ani este si Becicherecu Mic. Acolo, an de an satenii aveau parte de doua rugi: cea romaneasca si cea sarbeasca.
20 mai era ziua in care ruga sarbeasca scotea tot satul pe strazi. Anul acesta va fi, insa, tot liniste. Ca si anul trecut, ca si acum cinci ani... Nasul, in rolul principal al Rugii
La 71 de ani pe care i-a implinit, Lazar Romorisat isi aminteste de vremurile bune, in care localitatea iesea, de la cel mai mic la cel mai batran, la ruga. O viata a fost atras de muzica sarbeasca, fiind si instrumentist in diferite formatii. "Sa cant a fost pasiunea mea. Asta fac si acum, ori de cate ori am ocazia". Tocmai datorita acestei pasiuni, nea Lazar, cum este cunoscut de catre sateni, a fost cel care s-a ocupat de asigurarea muzicii pentru fiecare ruga sarbeasca din comuna. "In fiecare 20 mai, sarbii de la noi erau in sarbatoare. Acum nu se mai face nimic, pe nimeni nu mai intereseaza aceasta sarbatoare. E pacat ca s-a pierdut".
Lazar Romorisat isi aminteste ca, in ciuda faptului ca era Ruga sarbeasca, reprezenta o sarbatoare a intregii comunitati. Rolul cel mai important, povesteste nea Lazar, il avea "Nasul", de obicei, unul dintre cei mai instariti oameni ai comunitatii. "El era cel care se ocupa de partea financiara. El platea muzica, el organiza ca totul sa fie bine". Si, pentru ca ruga este organizata atunci cand este sarbatorit patronul spiritual al bisericii din localitate, Ruga are doua parti: si religioasa, si laica.
La Becicherec, povesteste n
