Ruga sau negeia, este sarbatoarea intregii comunitati rurale (sau chiar urbane, avand in vedere ca se organizeaza si in Timisoara, Lugoj, Sannicolau Mare ori Buzias). In unele localitati sarbatoarea bisericii se numeste "hram". Fiind o sarbatoare a bisericii, Ruga e si un prilej de a se face donatii catre lacasul de cult din localitate. Astfel, cate unul dintre cei mai marcanti membri ai comunitatii este, in fiecare an, desemnat nas de catre Consiliul parohial. Dar se poate oferi si voluntar. In ziua Rugii, nasul ofera bisericii o donatie in bani sau obiecte de cult, donatie care se consemneaza in registrele bisericii.
La slujba religioasa din ziua respectiva aduce un colac frumos, de sarbatoare. Organizarea petrecerii rugii cade in sarcina "caparasilor", tineri din sat care aduna bani de la fiecare casa (ori se hotaraste o suma fixa, ori da fiecare dupa posibilitati). Din acesti bani se tocmesc muzicantii ce urmeaza sa cante la ruga.
Petrecerea propriu-zisa are structura diferita de la localitate la localitate. Astfel, in unele comunitati este organizata o "repriza" de patru - cinci ore de cantece si joc, dupa care urmeaza o pauza pentru cina, iar de la miezul noptii pana dimineata urmeaza "balul". A doua zi se canta de dupa-masa si pana seara un alt "joc", dar din agenda lipseste balul, dat fiind ca aceasta a doua zi e de obicei duminica.
Daca ruga este serbata intr-o zi care coincide cu sarbatoarea unui sfant, cei care isi celebreaza onomastica in acea zi dau de baut celorlalti participanti. In amintirea celor dusi
Un alt moment deosebit al rugii este "jocul de pomana". Familiile celor care au decedat in anul precedent vin la locul de desfasurare al petrecerii cu cosuri pline cu colaci si prosoape legate cu lumanare, cu bautura si coliva. Familia decedatului plateste muzica sa cante in amintirea celui disparut. Inainte de inceperea dan
