As putea incepe ca intr-o nuvela rusa: "Intr-o frumoasa dupa-amiaza de primavara, in racoarea placuta a Salii Oglinzilor, cativa cititori pasionati se gaseau alaturi de un prieten de-al lor care isi lansa un roman". Este debutul - clasicizat, ca sa nu-i zic sablonard - al oricarei lansari de carte si jur ca, de data aceasta, nu reporterii sunt de vina pentru locurile comune ale textului. De vina e chiar realitatea: dupa acest tipar se intampla mereu un astfel de eveniment. Autorul isi consuma probabil intreaga fantezie pentru scrierea cartii si nu-i mai ramane nici macar un strop pentru a iesi din obosita formula: prezentarea cartii - de regula cei ce onoreaza invitatia isi declina gratios competenta pentru ca nu au apucat inca sa citeasca admirabilul nou volum al autorului -, cuvantul emotionat al scriitorului si nelipsitele tratatii de final, mai simplute sau mai faste, dupa buget.
Ceremonia - pe care numai daca o vom pastra nealterata vreo doua-trei sute de ani va putea deveni interesanta precum ceremonia ceaiului la japonezi - desfasurata in Sala Oglinzilor din Casa Monteoru (sau Casa Sadoveanu sau sediul Uniunii Scriitorilor din Romania, ziceti-i dupa cum il stiti) avea insa ambitii mult mai mari: sa prefateze, sa lanseze (in sensul in care se lanseaza o racheta pe orbita), sa deschida cariera unui roman comercial.
Ba mai mult, ni s-a spus ca, prin respectivul tom, literatura romana marca inceputul unui gol care a tras-o in jos ani, secole de-a randul: absenta literaturii comerciale. Uite de-aia nu scoatem noi capul in lume, ne-a zis-o de la obraz un tanar cu dreptul simt al masurii, pentru ca nu am avut si nu avem o astfel de literatura de consum. Am aici a face doua obiectii majore: una despre ce vrea sa insemne literatura "comerciala" sau "de consum", iar a doua despre ce vrea sa insemne pur si simplu "comercial". O a treia va face obiec
