- Diverse - nr. 91 / 11 Mai, 2007 Proclamata la 9 mai 1877 de parlamentul tarii in entuziasmul intregului popor, independenta de stat si suveranitatea nationala a Romaniei trebuia castigata prin fapte de arme. Si aceasta s-a infaptuit prin victoriile obtinute de armata romana, dupa 19/31 iulie 1877, alaturi de armata rusa impotriva armatelor otomane. La Grivita, Plevna, Smardan si Rahova, armata romana a inscris pagini de glorie care vor ramane nepieritoare in istoria poporului nostru. Strans legata de soarta poporului dreptcredincios in mijlocul caruia si-a durat existenta, Biserica Ortodoxa Romana a inteles intotdeauna sa impartaseasca bucuriile si suferintele neamului si sa sprijine cu insufletire aspiratiile lui pentru o viata libera, mai dreapta si mai buna. Biserica Ortodoxa Romana cu clerul si credinciosii ei si-a adus partea ei de contributie la cucerirea independentei nationale a Romaniei, asa cum o marturisesc documentele vremii si studiile istorice ulterioare. Preotii Bisericii au inteles sa vina in ajutorul celor ce luptau pentru libertate si independenta ca sa intareasca si sa sporeasca in sufletul aparatorilor curajul si barbatia, increderea in biruinta lor deplina si in dreptatea cauzei pe care o aparau. Asa dupa cum marturisesc vechile cronici si marturii ale vremurilor, in clipele mari din istoria neamului, clipe de bucurie sau de restriste, Biserica Ortodoxa Romana a fost continuu alaturi de cei ce luptau sa-si apere tara si legea stramoseasca. Ea s-a rugat neincetat pentru biruinta romanilor, asa dupa cum s-a rugat si pentru biruinta ostasilor care, prin grelele lupte de la Grivita, Rahova si Plevna, au faurit un viitor mai stralucit pentru tara si neamul lor. Obiectivul obtinerii independentei tarii ramasese, la un moment dat, una din marile probleme nerezolvate ale tanarului stat roman. Clasa politica romaneasca a incercat solutionarea ei pe cal