Prima auditie a Concertului pentru vioara si orchestra de Sostakovici avea loc la Moscova in urma cu mai bine de jumatate de secol, in interpretarea celui caruia ii fusese dedicata lucrarea, violonistul David Oistrach.

Intre timp, Sostakovici s-a clasicizat. Face parte dintre cei mai populari compozitori ai secolului XX. Totusi, publicul nostru ramane excesiv de conservator, lasandu-se greu atras de o alta muzica decat Mozart, Beethoven, sau, in cazul repertoriului concertelor de vioara, Paganini, Bruch sau Ceaikovski.

Violonistul Alexandru Tomescu a depasit, insa, epoca in care sa mizeze doar pe succesul sigur de public pe care i-l ofera opusurile celebre de mare virtuozitate si, cu riscul de a-si surprinde admiratorii, "calca" tot mai des in zona repertoriului mai profund, chiar daca mai putin spectaculos. In cazul concertului prezentat in compania Orchestrei Nationale Radio dirijata de Milen Nachev saptamana trecuta, riscul a meritat pe deplin, solistul fiind rechemat la rampa minute in sir. Compus de Sostakovici cam la aceeasi varsta pe care o are acum Alexandru Tomescu, dar intr-un context istoric si personal ce nu putea exista decat la sfarsitul anilor 40 in Uniunea Sovietica, superbul concert pentru vioara ofera solistului posibilitatea de a sonda rafinamentele unei scriituri lipsite de tabu-uri. Alexandru Tomescu a stiut sa puna in valoare, printr-o frazare inteligent dozata, culorile catifelate ale Nocturnei, continuate in vibratia superba a Passacagliei. Pentru amatorii de virtuozitate, cele doua miscari rapide ale concertului - Scherzo si Burlesca - au oferit solistului ocazia de a epata prin simtul ritmic si prin capacitatea de a se dovedi la fel de incisiv si prezent, pe cat de liric si visator era in partile lente.

"Imi place foarte mult acest concert, pentru ca se muleaza pe o parte a personalitatii mele: si anume aceea care