Site-ul acesta nu exista, cu toate ca ar putea.
In mod nefiresc, cultura si business-ul reprezinta, pe plaiurile noastre, un cuplu de termeni cel putin bizar; permanent in dezacord, de-a dreptul sortit esecului. Cu toate ca s-ar dori unul mereu in luna de miere. Daca tinem seama de afirmatiile creatorilor, dar si de ale reprezentantilor unor institutii care supravegheaza - cand serios, cand in doru' lelii - bat cu pumnul in masa, comenteaza sau planifica domeniul cu pricina, si anume ca productiile culturale inghit bani fara acoperire, e de la sine inteles ca business-ul si cultura sunt doua entitati disjuncte. Cuvantul "afacere" e perdant. Mai mult, e ostil oricarei tentatii de binecuvantare, de oriunde ar veni ea. In plus, industria divertismentului care arunca pe piata produse destinate consumului vizual imediat si relaxarii, asemenea unui dus rece pe timp de canicula, a compromis ideea de cultura clasica. Multi oameni considera ca efortul de a descifra ce spune dramaturgul, compozitorul, artistul plastic cutare sau cutare - adevaratii creatori - este prea mare intr-o viata atat de impovarata de grija procurarii celor necesare vietuirii fizice. Asa ca, hai la manele ! Prin zidurile apartamentelor de bloc, prin ferestrele larg deschise, din autoturisme curge in valuri fericirea impopotonata in leganari lascive si dansuri din burice sau jalea despartirilor clamate in nota orientala. Ce sa-i faci? Societatea industriala a adancit prapastia dintre cultura traditionala si ofertele facile, venite pe banda rulanta, prin canalele mediatice. Pe unul dintre ele, nu demult, prezentatoarea unei emisiuni culturale a respirat usurata, dupa ce facuse referire, cu destula stangacie, la capodopera lui Cervantes, "Don Quijote" : "Si acum, sa trecem la lucruri ceva mai vesele !" Antologic, nu ?!
Cum sa mai spere atunci creatorii ca mai este loc pentru ei aici, unde altad
