Cine are dreptul, în afara Proniei, să-i judece pe cei doi "vinovaţi"? O poveste banală de dragoste. Cu Ea şi El. Ea era în spital, bolnavă, El era în spital, bolnav. Se văd, se Cine are dreptul, în afara Proniei, să-i judece pe cei doi "vinovaţi"? O poveste banală de dragoste. Cu Ea şi El. Ea era în spital, bolnavă, El era în spital, bolnav. Se văd, se plac, se iubesc. Se iubesc la modul fizic, material, concret. Apoi, firesc, Ea rămâne însărcinată. Apoi, tot firesc, naşte. Copilul trăieşte. Lumea din jur e indignată. Pentru ce, veţi spune, pentru cea mai banală poveste de dragoste, pentru un banal love story, în care nimeni nu moare ca în celebrul film american? Aici ar mai fi de povestit. De precizat amănuntele novelei. Căci, Ea nu este o banală bolnavă, o pacientă oarecare, ci este o bolnavă de SIDA şi cu ceva probleme psihice. El, la fel, tot cu HIV. Deci, spitalul din poveste e unul specializat în HIV. Deci, lucrurile se complică. Întrebările retorice, pragmatice, de bun-simţ sau nu, încep să apară. "Cum de s-a putut desfăşura această poveste, cei doi nu erau supravegheaţi?" "De ce a fost lăsată Ea să nască? Nu i se putea întrerupe sarcina, ştiindu-se că ambii părinţi ai copilului sunt infectaţi cu HIV?" Ce spun moraliştii, ce spune Biserica, ce este creştineşte şi ce nu. "Era creştineşte să laşi copilul?" Era. "Dar să laşi să se nască şi să trăiască un om care poate avea SIDA toată viaţa, cum e?" Copilul nou-născut este în pericol! Unde se încadrează asta? La ce lege, la ce paragraf biblic? Eu nu spun să faci ca spartanii, să arunci în prăpastie copiii handicapaţi, nici ca Hitler, nici ca alţi criminali. Eu spun doar că această situaţie nu trebuia să aibă loc. Cei doi tineri, bolnavi de o boală incurabilă, nu trebuiau să se acupleze. Dar cine să-i împiedice? Cei din jur, anturajul, societatea, asistentele, medicii? Erau destui prin preajmă să prevină "accid