In urma cu 25-30 de ani, in parcurile prin care se intampla sa trec, sa ma plimb ori chiar sa zabovesc pe o banca, puteai vedea oameni citind carti. Nu multi, dar orisicat. Asa cum puteai sa-i vezi, de altfel, in tramvaie, troleibuze si autobuze, in trenuri (poate si in avioane, nu prea frecventate de mine), in diverse locuri de asteptare si chiar in mers, pe strada - o faceam si eu. Sunt mandru de asta. Retrospectiv.
Ca o variatie - in aceeasi zona de preocupari, insa - puteai vedea tineri si foarte-tineri rasfoind manuale, cursuri, ba chiar incercand sa scrie ori sa rezolve probleme pe un colt de banca. Si pe asta am comis-o (partial), pe cand eram elev de liceu - ce-i drept, o singura data si fara mare eficienta. Ma astepta o teza infernala la fizica (materie la care am fost mereu in ofsaid) si m-am decis sa invat si sa exersez pe o banca langa acum fosta biblioteca din Cismigiu (devenita crasma). Liniste ca-n paradis. Conditii ideale de studiu. Pe naiba! Dupa o jumatate de ora de reverie cu ochii in coroanele copacilor si urechile pline cu ciripit de pasarele, m-am intors acasa.
Acum 16-17 ani, adica dupa decembrie 1989, in aceleasi parcuri si locuri mentionate mai sus puteai vedea oameni - mult mai multi - citind ziare si reviste. Presa explodase in numar, cantitate si varietate. N-am sa pomenesc aici publicatiile care exista si azi, in schimb - de dragul nostalgiei unei perioade revolutionare in care ne culcam cu CPUN si ne sculam cu Piata Universitatii - dati-mi voie sa va amintesc de Oblio, Phoenix, Baricada, Zig zag, Nu, Contrapunct, Mangafaua, Fraierul roman, Indiscret, Tineretul liber, Meridian, Tinerama, Expres, Expres Magazin...
Cartile fusesera lasate mai de o parte. Si nu numai in spatiile publice, ci si acasa. Peste tot, inclusiv la serviciu, se citeau pe rupte cele peste o mie de publicatii inregistrate la mijlocul lui 1990 - ma
