Dupa zece ani in care a condus guvernul britanic, premierul Tony Blair a anuntat ieri ca va demisiona pe 27 iunie. Locul sau va fi luat, cel mai probabil, de ministrul de finante Gordon Brown.
Blair a ales sa inchida cercul carierei sale politice in acelasi loc in care, pe 11 iunie 1994, si-a lansat campania pentru a deveni liderul Partidului Laburist, la Clubul Laburist din satul Trimdon, in circumscriptia Sedgefield, in prezenta celor mai fideli dintre membrii partidului.
La 54 de ani, cand altii abia isi incep cariera politica, Tony Blair vorbeste despre mostenirea pe care o lasa in urma si despre "viata de dupa politica". Orator desavarsit, premierul britanic si-a luat adio intr-un discurs emotionant: "Zece ani – a subliniat el. Cred ca este destul pentru mine si cred ca este destul pentru tara". La drept vorbind, poate n-ar fi fost destul, si Blair si-ar fi dus la capat cel de-al treilea mandat daca succesorul desemnat, Gordon Brown, n-ar fi condus o minilovitura de stat in interiorul partidului, in septembrie anul trecut, prin care i-a fortat mana lui Blair sa se angajeze ca se va da la o parte anul acesta. Revolta laburistilor a fost provocata de razboiul din Irak, in care Blair a fost acuzat ca s-a angajat fara rezerve de partea administratiei Bush. La aceste acuzatii, Blair le-a cerut ieri britanicilor: "Sa acceptati un singur lucru: cu mana pe inima am facut ceea ce am crezut ca a fost corect".
Blair a devenit parlamentar cand Partidul Laburist era atat de slab incat era amenintat cu disparitia si l-a adus la un record de trei mandate consecutive in fruntea guvernului, modernizandu-l si renuntand la socialismul traditional. De zece ani, economia britanica este in continua crestere, somajul scade, iar serviciile publice s-au imbunatatit. Pe de alta parte, Blair va ramane in istorie ca omul care a rezolvat conflictul din Irlanda de Nord.
