Oricit de confuza si de perversa ar fi campania anti-Basescu, romanii trebuie sa stie ca nu se pot exprima decit la urne. Personal, ca multi altii, optiunea mea e limpede: voi vota impotriva demiterii presedintelui Traian Basescu. Voi incerca sa prezint, in articolul din saptamina viitoare, argumentele care m-au determinat sa am aceasta optiune. Am lipsit o saptamina din tara, suficient ca sa ma rup de actualitatea imediata si de agitatia vietii cotidiene romanesti. In fapt, ajunsesem in alt mediu - teroretic - aflat sub presiune, in Franta, chiar in saptamina premergatoare turului doi din alegerile prezidentiale. Oricite defecte ar avea cei doi protagonisti, Nicolas Sarkozy si Ségolène Royal, oricit de vehemente au fost o serie de cotidiene si de saptaminale, diferentele fata de climatul politic dimbovitean sar in ochi.
Nu vreau citusi de putin sa dau o imagine idilica. Au existat si acolo lovituri sub centura, atacuri brutale, "dezvaluiri" despre modul in care cei doi si-au constituit averile personale, insinuari perfide, rastalmaciri si interpretari voit aberante. O revista saptaminala ce a dus o campanie furibunda impotriva lui Sarkozy l-a portretizat pe acesta din urma ca un fel de sinteza intre Bush, Aznar, Berlusconi si Blair. Inutil sa spun ca numele respective sint nomina odiosa pentru multi francezi, consecventi in antiamericanismul si antiliberalismul lor. Suava, diafana, angelica Ségolene Royal a fost, in ultimele zile ale campaniei, de o virulenta dezlantuita. A mers pina la a declara ca Sarkozy este un pericol pentru Franta si ca alegerea lui va declansa un razboi civil. Era, in mod limpede, o incitare la manifestari violente, lucru care, incepind cu duminica seara, s-a si produs. Am ascultat discursul ei de o ora, de marti 1 mai, la stadionul Charléty: am fost surprins de dictia ei uniforma si plata, de lipsa de consistenta a argumentelor si de -
