Îmi pare rău, zilele astea nu mai pot scrie decît politicoshenii. Dincolo de referendum mai sînt cărţi mişto şi alte alea. Dar, vorba cuiva, cu din astea revin după 19 )

Deci, văd multe semne de disperare în tabăra antibăsescienilor.

Tema regelui. O aruncă Patriciu într-un interviu. O folosesc şi alţii. Cred că nu se putea găsi un sfîrşit mai trist pentru familia regală, cu visele unui print consort, cu marea lui lupta pe bani publici pentru imaginea tarii, cu managerierea televizată a imaginii de sînge albastru şi foarte-foarte lipsit de viaţă. Pe 10 mai, a mai venit un mesaj, de data asta nu din culise, cu nevoia de schimbare a legii pentru un viitor mai bun. Blabla.

Hrebengiuc înjură. Altă temă disperată. Dacă poţi numi înjurăturile “teme”. În cazul lui Hrebe, o poţi face. Pentru că el lucrează metodic, dă telefoane, numără voturile… Iar acuma înjură calculat pentru că simte pericolul iminent de referendum. Încearcă ultima armă, disperată, insulta. Cît despre frankensteinul lui Hrebe, Gigi Becali, mi-am dat seama văzînd scăderea PSD-ului în sondaje că Gigi poate fi ultimul refugiu… Deh, gînduri paranoice în aceste plăcute vremuri paranoic democratice.

Caseta lui Voiculescu. Tema cu securismul nu mai poate răsturna nimic. Iar dacă aduci un racolator de 156 de ani să depună mărturie… Iar dacă el este adus tocmai de Felix.. Nu-i aşa că e disperare?

Antenele. televiziunile lui Voiculescu au înnebunit. cristoiu e disperat, badea la fel. mor de drag să-i văd cum le explodează vidul compromisului pe nas.

Dinozaurii. Au prins iar glas dinozaurii. păunescu dă cu pumnul în masă la Giuurgiu şi Ralu Filip. Au prins toţi un tupeu pentru că au nas fin de rechin. Acuma e momentul să pescuieşti o emisiune la Voiculescu sau măcar o “consultanţă” pe undeva. Eu o interpretez tot ca disperare.

Şi dacă pică Băsescu la referendum, chestie puţin p