Interimarul Gaga se salasluieste astazi in palatul prezidential: e multumit de prestatia sa, a muncit ani de zile cu slugarnicie doar ca sa ramana in umbra, nevazut, neauzit. Nu a fost niciodata guraliv si nu i-a pasat de discursurile avocatesti carora nu le-a facut fata vreodata; odinioara, in varii functii inalte ale partidului sau, s-a remarcat tocmai prin prostovenia tacuta, fara emfaza, convenabila mai-marilor. Fara vreun ranjet tipic, dimpotriva, sters, cenusiu, Gaga isi compensa nevolnicia si mediocritatea stropind-o, cand si cand, cu alcooluri bastinase, pre gustul tovarasimii uvriere. Si tocmai ceea ce era jalnic in el l-a facut sa fie luat in vizor de mai-mari si propulsat in functii cu responsabilitate, de unde putea fi tras de sfori si papuserit dupa gustul partidului (care-i tatal si mama, si unchiul, si matusa noastra - cel putin asa e la romani). Ceva nu i-a lipsit totusi in acest angrenaj: parsivenia sau viclenia de baza, care-i spunea sa stea mereu in umbra, caci va izbandi. Chiar si atunci cand ar fi putut face un minim gest moral, sanctionand comunismul, Gaga a pozat in molau neghiob. Onorurile nu au intarziat sa vina: drept care, iata-l acum instalat in palatul prezidential pe Gaga intaiul (putem sa-i spunem si Gagamita, tot de-al nostru, caragialesc iaste)! Ca orice Gaga care se respecta, intaiul are nevoie de mascarici: acestia fac giumbuslucuri, rostesc discursuri in tromba hilara, se preteaza la insulte cu ritual si formule ditirambic ofensatoare, care fac deliciul parlamentarilor. Mascaricii politici made in Romania postcomunista sunt, insa, altfel decat mascaricii obisnuiti: sunt agresivi. Injuria le atarna pe buze mereu rumegata si niciodata ostoita, drept care mascaricii se pot hrani la nesfarsit. Cu cat rumega din ea mai abitir, cu atat iau avant si se simt aruncati vertiginos in lumea politicienilor de elita. Mainile li s-au preschimbat