Era nevoie de o voce de înaltă autoritate morală, care să cheme la echilibru De ce a fost atât de important mesajul din 10 mai al relegui Mihai I? Simplu: pentru că, într-o perioadă în Era nevoie de o voce de înaltă autoritate morală, care să cheme la echilibru De ce a fost atât de important mesajul din 10 mai al relegui Mihai I? Simplu: pentru că, într-o perioadă în care politica pare să-şi fi pierdut uzul raţiunii, era nevoie de o voce de înaltă autoritate morală, care să cheme la echilibru şi reconciliere, care să poată indica naţiunii o direcţie de urmat. Ce este astăzi peisajul politic românesc, privit dincolo de pasiunile de tip fotbalistic? Pe de o parte, lovituri de cabinet de tipul celei aplicate de ministrul justiţiei. Mişcări subterane făcute pe grabă, până ca "duşmanul" să apuce să se întoarcă la Cotroceni. Toate acestea or avea darul de a le asigura autorilor iluziile unor poziţii mai bune în vederea ciocnirilor viitoare. Dar, în mod sigur, îndepărtează politica de la scopul ei ultim: acela de a servi oamenilor şi comunităţilor. De cealaltă parte, Traian Băsescu alunecă - ireversibil? - pe o pantă extrem de periculoasă. A identificat repede un număr de "duşmani" şi a pus reflectoarele pe ei, în încercarea de a-i transforma în subiecte ale urii colective. Pe moment, a reuşit. Dar ce se va întâmpla "după", când "dezmembrarea oligarhiilor" (a se citi "neutralizarea adversarilor politici şi economici"), promisă după revenirea la putere, se va dovedi extrem de greu de realizat, din considerente juridice, economice şi chiar democratice? Între timp, Traian Băsescu a lăsat să încolţească în multe minţi ideile marii revoluţii socialiste din octombrie, ale Jaqueriei sau ale Nopţii Sfântului Bartolomeu. Nu cumva riscă el acum să cadă, încetul cu încetul, victima propriilor promisiuni? Ce vor spune cei care astăzi aşteaptă înfierbântaţi să vadă creieri împrăştiaţ