Consecinţele surdocecităţii sînt multiple, greu de cuantificat şi afectează toate aspectele vieţii şi dezvoltării. Cele mai grave probleme cu care se confruntă persoanele cu dublă deficienţă senzorială sînt legate de mobilitate, de accesul la informaţie şi de comunicarea cu ceilalţi. "În deplasare - îmi explică dna Monica Popescu, profesor psihopedagog la clasa specială de surdocecitate din cadrul Şcolii pentru Deficienţi de Vedere din Bucureşti -, ne bazăm pe vedere, nu numai pentru a evita eventualele obstacole, ci şi pentru a identifica clădirile familiare şi indicii spaţiali. O persoană nevăzătoare se bazează în deplasare pe indici auditivi - zgomotul traficului, sunetul de avertizare care permite traversarea, sunetele produse de frigider sau televizor, pentru identificarea camerei, a poziţiei mesei etc. O persoană surdă se deplasează cu uşurinţă bazîndu-se pe vedere." Persoana cu surdocecitate care nu poate compensa lipsa vederii cu auzul şi lipsa auzului cu vederea este vulnerabilă mai ales în medii nefamiliare şi de cele mai multe ori se izolează. 90% din informaţiile pe care le primim din mediul înconjurător, informaţii cu impact major asupra dezvoltării umane, ajung la noi pe cale vizuală şi auditivă. Dacă ambele simţuri sînt afectate, informaţiile obţinute cu ajutorul resturilor vizuale şi auditive sînt de cele mai multe ori distorsionate, sărăcite, secvenţiale. "Consecinţa dificultăţii de acces la informaţie - îmi spune dna Popescu - constă în reducerea experienţelor de viaţă. Lipsa experienţelor cotidiene - cum să faci un sendviş, cum curge apa la robinet - constituie obstacole pentru persoana cu surdocecitate în cunoaşterea şi înţelegerea lumii. Fără această cunoaştere, comunicarea este extrem de greu de realizat." "Pentru a găsi metoda cea mai potrivită de comunicare cu un copil, trebuie luaţi în considerare o multitudine de factori: resturile de v