Dacă americanii ar fi avut un castel precum cel din Hunedoara, probabil că trei state ar fi trăit numai din turism. Castelul lui Iancu de Hunedoara este însă în România. Când vii dinspre Deva, Dacă americanii ar fi avut un castel precum cel din Hunedoara, probabil că trei state ar fi trăit numai din turism. Castelul lui Iancu de Hunedoara este însă în România. Când vii dinspre Deva, arestat în spatele furnalelor triste şi afumate, ce făceau odată mândria industriei heirupiste, castelul nici nu se vede. Fără inscripţiile scrijelite pe câteva tăblii rătăcite, nu nimereşti edificiul. Abia ce scapi de cenuşiul siderurgic, că te copleşeşte măreţia construcţiei din secolul al XIV-lea, rămasă aproape intactă pînă în prezent. Turnuri şi contraforţi se îmbină într-un joc de forme şi volume, detalii arhitectonice care se dezvăluie pe măsură ce te apropii de cetate. Ca într-un veritabil castel medieval, intrarea se face peste un pod ce traversează şanţul cetăţii prin care curge pârâul Zlasti. În 1409, castelul a fost dăruit de regele Ungariei, Sigismund, cneazului Voicu (tatăl lui Iancu de Hunedoara) pentru merite militare. Castelul Corvineştilor este interesant deoarece îmbină perioada de început a stilului gotic, în Transilvania, cu elemente baroce şi renascentiste. În partea dreaptă a curţii castelului se află Sala Cavalerilor, ridicată de Iancu de Hunedoara. Deasupra ei, la etaj, se află Sala Dietei. În continuarea acesteia se pot vizita turnul Capistrano şi aripa Zolyom. În partea stângă a intrării se află aripa Matia, în stil renascentist, unde se distinge, vag, o pictură referitoare la legenda corbului de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

În faţa porţii, capela construită în secolul XV, în stil gotic, este unul dintre cele mai interesante elemente din cadrul castelului. Zona răsăriteană poartă numele de aripa