Se numesc taxidermişti, dar şi preparatori, restauratori. Sunt doamnele de la Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei, cele care se ocupă de împăierea păsărilor, maniferelor, dar şi de reconstituirea fosilelor.

Într-o cameră din clădirea ce găzduieşte Secţia de Ştiinţe ale Naturii din cadrul Muzeului Olteniei se află atelierul celor trei doamne taxidermiste, de fapt restauratoare, căci se ocupă nu numai de împăierea păsărilor, ci şi de cea a maniferelor, de reîntregirea fosilelor. Până acolo traversăm culoare strâmte, urcăm scări şi le descoperim pe ele lucrând asiduu. Un miros puternic ne „pălmuieşte“ când intrăm în atelierul lor. Pe masă ne atrage atenţia un acvariu. Câţiva tritoni înoată nestingeriţi. Alături, tot un triton, ceva mai mare, într-un alt acvariu, dar aparţinând altei specii. „Sunt prietenii noştri. Au fost 25, astăzi au rămas doar şapte. Noi credem că s-au mâncat între ei, când am avut mai multe zile libere şi nu a avut cine să le dea de mâncare“, ne lămureşte Bala Lavinia, restauratorul cel mai tânăr, aflat de zece ani în slujba laboratorului, astăzi vizibil afectată de alergie provocată de o soluţie folosită pentru tratarea exemplarelor. Ne aruncăm o privire prin laborator. Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta... nimic de reproşat. Zici că-i viu. Doar că nu cârâie. Ţanţoş nevoie mare, fazanul uriaş te fixează de pe postamentul lui, netulburat de privirea ta insistentă. Cu o pensetă micuţă, Vişan Aneta, femeia care de 30 de ani se ocupă de restaurarea, împăierea, prepararea vieţuitoarelor ce vin în laborator, mai aranjează, pe ici, pe colo, câte-o pană zburlită, câte-un puf mai obraznic. Opera trebuie să fie perfectă. Drumul până la perfecţiune durează însă câteva zile. Şi totuşi, o întrebare nu ne dă pace. „De unde vin păsările?“. Răspunsul: „Sunt fie aduse de vânători, fie prinse de noi“.

Martorii unui proces de taxi