„Ce au in comun Traian Basescu si Eugen Radulescu? Amandoi sunt presedinti, unul de tara si celalalt de banca de stat, si amandurora li se intrerupe mandatul la jumatate.

Crezi ca asta ar putea face din demiterea conducerii Casei de Economii si Consemnatiuni un subiect de interes?”, l-am intrebat pe un vechi prieten ziarist, spirit nonconformist al presei economice dinainte de 2000, astazi culegator al roadelor perseverentei de a crede in succesul presei on line.

„Ce mare lucru a facut fostul presedinte CEC, nu ca succesorul anuntat ar fi mai breaz? CEC e doar o afacere imobiliara, nu intereseaza pe nimeni cine il conduce” vine raspunsul.

Daca Radulescu ar putea fi repus pe functie ca Basescu ar fi de inteles de ce ar trebui sa ii ia apararea o parte a presei. Dar nu e cazul.

Am cel putin o motivatie sa scriu aceste randuri: vreau sa continuu ideea pe care am subiliniat-o in comentariul intitulat „CE Cadou de Craciun!”, postat pe site-ul Hotnews pe 24 decembrie, a doua zi dupa ce s-a anuntat amanarea sine die a privatizarii CEC. In al doilea rand, pentru ca exista informatii pe care presa inca nu le-a exploatat si asupra carora voi insista.

“Toate argumente pertinente care pledeaza in favoarea amanarii pe termen nedefinit a privatizarii CEC convin de minune si celor care cred ca de Craciunul 2006 au primit un cadou nesperat: o noua vaca de muls. Chiar daca aceasta nu poate da mai mult de un pahar de lapte.

Dar nici ei nu mai sunt la fel de insetati ca pe vremea Bancorex, Banca Agricola etc.” Asa imi incheiam comentariul din ajunul Craciunului facand referire la intentiile declarate ale ministrului Sebastian Vladescu, in privinta viitorului CEC. Facand public planul postnegociere, Vladescu devoala interesul politicului in singura banca ramasa neprivatizata.

La ora aceea cuvintele actiona