La ţară, legionarii organizau serate pentru tineri. Făceau adunări la şcoală, unde suflarea satului, venită de frică, era inştiinţată despre acţiunile umanitare la care era obligată să participe.  La ţară, legionarii organizau serate pentru tineri, dansau sărbe şi apoi căntau pe uliţele satului, in crucea amiezii. Făceau adunări la şcoală, unde suflarea satului, venită de frică, era inştiinţată despre acţiunile umanitare la care era obligată să participe. Cine nu voia să fie de-al legionarilor nu trebuia să mai fie deloc... E povestea unui om care a supravieţuit acelor vremuri.

A făcut un secol de viaţă acum căteva zile. Invăţător din tată-n fiu, Cicerone Georgescu s-a născut, a copilărit şi a imbătrănit la Jupăneşti, un sat de moşneni din Argeş. Tatăl său a fost tot invăţător, primul din satul Valea Nandrei. Nici el, nici fiul său n-au făcutvreodată politică. "Tata - povesteşte astăzi Cicerone Georgescu - zicea aşa: «N-am văzut politician să iasă la pensie»..."

BORDEIUL ŢIGANULUI.După ce au ajuns la putere, legionarii şi-au făcut organizaţie la Jupăneşti. "Intr-o zi, au făcut o adunare la şcoală la care au venit delegaţi de-ai lor de pe la Cămpulung, la care i-au chemat pe toţi. Şi ne-am dus şi noi, deh, ce să facem? Te impuşca, ai dracului. Şi au strigat acolo «Căpitanul? Prezent!», «Moţa, Marin? Prezent!», ce-au ei in programul lor. Da’ ăia doi murise in Spania. Erau cunoscători, vorbeau că pe legionari nu-i mai dă nimeni afară... S-au stabilit ei la o şedinţă din’asta ca să facă un bordei unui ţigan care venise din război invalid, ii tăiase piciorul, ii făcuse picior de lemn. Venise din spital şi-au zis să-i facă un bordei acolo, pe marginea pădurii. Şi-au zis să iasă toţi din sat să lucreze la bordei. La urmă de tot, io am zis «dom’le» sau «camarade, eu am şcoală la Valea Nandrei. Fac patru kilometri şi mai bin